Gyorgy Frunda, lasa-ne!

A Romániai Magyar Demokrata Szövetség hívja vissza a korrupció mellett kardoskodó szenátorait!

A romániai civil társadalom sajnálattal veszi tudomásul, hogy az RMDSZ egyes markáns politikusai – elsősorban Frunda György szenátor – az utóbbi években mindent megtettek azért, hogy megakadályozzák a korrupció ellen tevékenykedők munkáját. Így történt ez a közelmúltban is. Ezen a héten, az ANI-törvény vitája közben épp Frunda György szenátor javasolta a legdurvább módosításokat. Tulajdonképpen neki tudható be a Feddhetetlenségi Ügynökség „lefejezése”, mivel az ő javaslata alapján került ki a törvényből a tisztségviselők vagyoni helyzetét ellenőrző passzus. Ugyanakkor az ülésvezető Frunda arrogáns stílusával megakadályozta, hogy mások is elmondhassák véleményüket a tervezetről. Lehetetlenné tette, hogy kiegyensúlyozott vita alakuljon ki, ahol azok a szenátorok is elmondhatták volna a véleményüket, akik más nézőponton voltak. Emiatt sokan úgy hozták meg a döntésüket, hogy nem ismerték alaposan a megszavazott jogszabályt.

A jelenlegi gazdasági válság közepette úgy gondoljuk, hogy Frunda György szenátor – és mindazok cselekedete, akik vele együtt megszavazták ezt a törvényt a Szenátus Jogi Bizottságában – sértő és megalázó a  lakosságra nézve, akiktől elvárják, hogy áldozatot hozzanak miközben ők a minimális átláthatóságot vagy felelősséget sem vállalják.

Felkérjük a romániai magyar közösséget, hogy ne küldjön több „Frunda Györgyöt”  a Parlamentbe és gyakoroljanak nyomást az RMDSZ-re! Emlékeztessék választott vezetőiket arra, hogy a szövetség alakulásakor milyen célokat fogalmaztak meg a haladás szellemében, a reformok jegyében!

Societatea Academica din Romania

Freedom House Romania

Institutul pentru Politici Publice

Centrul Roman de Politici Europene

Active Watch – Agentia de Monitorizare a Presei

Grupul pentru Dialog Social

Centru pentru Jurnalism Independent

Societatea Timisoara

Academia de Advocacy

Frunda György, vegyél egy szünetet!  Gyorgy Frunda, lasa-ne!

Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania sa isi ia avocatii pro-coruptie acasa.

Societatea civila constata cu regret ca unii membri marcanti ai UDMR – si in primul rand senatorul Gyorgy Frunda – s-au dovedit a fi in ultimii ani varful de lance in distrugerea oricaror strategii si instrumente de combatere a coruptiei in Romania. Lucrul s-a repetat saptamana aceasta, la discutarea in Senat a Legii ANI: senatorul Frunda a fost cel care a propus cele mai retrograde amendamente si care a castrat de fapt Agentia, eliminand orice posibilitate practica de control a averii demnitarilor. De asemenea, modul in care senatorul Frunda a condus sedinta Comisiei Juridice a fost unul extrem de arogant si agresiv fata de orice persoana care nu agrea punctul sau de vedere si nu a asigurat o prezentare echilibrata a situatiei care sa permita senatorilor prezenti sa ia o decizie in deplina cunostinta de cauza.

In conditiile actuale de criza economica, consideram ca pozitia senatorului Frunda si a tuturor celor care au votat alaturi de el in Comisie si in plenul Senatului este jignitoare pentru restul populatiei de la care se cer sacrificii, fara insa ca politicienii sa isi asume un minimum de transparenta si responsabilitate.

Facem apel la comunitatea maghiara sa nu mai trimita in Parlament personaje de factura domnului Frunda si sa faca presiuni asupra UDMR pentru a reveni la pozitiile progresiste si reformatoare care au definit aceasta formatiune in anii ’90.

Societatea Academica din Romania

Freedom House Romania

Institutul pentru Politici Publice

Centrul Roman de Politici Europene

Active Watch – Agentia de Monitorizare a Presei

Grupul pentru Dialog Social

Centru pentru Jurnalism Independent

Societatea Timisoara

Academia de Advocacy (tbc)

Consideram ca, pe langa plasarea pe o pozitie net dezavantajoasa din punct de vedere economic pentru Statul Roman, raportul beneficii/riscuri nu justifica aprobarea si demararea acestui proiect.
Pentru fundamentarea pozitiei asociatiei noastre, supunem atentiei publice argumentele din documentul de mai jos:

Pozitie_Rosia_Montana_Ad_Astra

1. Obiectul obiecţiei de neconstituţionalitate

A fost contestată la Curtea Constituţională Legea privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Legea cuprinde 6 articole, după cum urmează:

1. articolul 1 enumeră categoriile de persoane care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist, fără a se face o precizare limitativă a acestor categorii de persoane;
2. articolul 2 precizează funcţiile pe care nu le poate ocupa persoana aflată într-una din situaţiile indicate la art. 1;
3. articolul 3 detaliază procedura care trebuie urmată pentru a verifica dacă o persoană care candidează pentru o funcţie de la art. 2 a făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist;
4. articolul 4 instituie obligaţia persoanelor care ocupă funcţiile indicate la art. 2 de a depune o declaraţie prin care să indice dacă au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist, precum şi sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestei obligaţii – destituirea de drept;
5. articolul 5 exclude din sfera de aplicabilitate a legii persoanele care nu aveau vârsta de 18 ani împlinită, atunci când s-au aflat într-una din situaţiile de la art. 1;
6. articolul 6 prevede situaţiile de excepţie, în care persoana aleasă ori numită într-una din funcţiile de la art. 2, îşi va continua mandatul, deşi nu a depus declaraţia indicată la art. 4.

Aşadar, pentru a verifica dacă o persoană a făcut parte din aparatul represiv al regimului comunist, toţi cei care ocupă o funcţie dintre cele enumerate la art. 2 au obligaţia de a depune o declaraţie în acest sens. Veridicitatea celor declarate poate fi verificată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, la solicitarea Autorităţii Electorale Permanente. Curtea de Apel Bucureşti va soluţiona acţiunea în constatarea calităţii de persoană care a făcut parte din aparatul represiv comunist, precum şi contestaţia împotriva notei de constatare a CNSAS.

După rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei de judecată prin care s-a reţinut calitatea de persoană care a făcut parte din aparatul represiv comunist, mandatul persoanei în cauză încetează de drept, iar Autoritatea Electorală Permanentă sesizează parchetul competent.

2. Criticile de neconstituţionalitate

Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate susţin că Legea lustraţiei contravine Constituţiei pentru următoarele motive:

1. Legea ar nesocoti dreptul constituţional de a fi ales, fără a fi respectate, în acelaşi timp, dispoziţiile art. 53 din legea fundamentală, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi:

- legea ar excede cadrului constituţional, prin aceea că prevede o nouă situaţie care ar justifica restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi – „însănătoşirea moralei publice, întinată de cutumele comuniste”

- ca urmare a trecerii unei perioade îndelungate de timp de la reinstituirea democraţiei în România, acest temei nu mai este oricum suficient pentru a justifica efectul preventiv al restricţiei, fiind necesară verificarea săvârşirii unor fapte concrete de răsturnare a regimului democratic;

- este încălcat criteriul previzibilităţii legii, întrucât persoanele vizate nu puteau prevedea, la momentul ocupării funcţiilor în cauză, că faptele lor pot atrage astfel de consecinţe;

- interdicţia ocupării unei funcţii publice poate fi instituită doar ca urmare a unei condamnări penale, aducându-se astfel atingere şi prezumţiei de nevinovăţie;

1. Legea ar încălca prevederile art. 16 alin. 1 din Constituţie, privind egalitatea între cetăţeni
   1. criteriul de discriminare este apartenenţa sau nu la partidul comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989;
   2. această diferenţă de tratament nu se justifică în cazul puterii legislative, întrucât membrii parlamentului nu pot fi, prin definiţie, neutri din punct de vedere politic;
2. Legea ar încălca dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţie, referitoare la supremaţia instrumentelor juridice internaţionale în materia drepturilor omului
   1. aceste instrumente consacră dreptul oricărei persoane de a participa la conducerea ţării, de a avea acces în condiţii de egalitate la funcţiile publice, dreptul de a alege şi de a fi ales şi libertatea de opinie şi de asociere
   2. Legea lustraţiei ar încălca şi prevederile art. 8, 10, 11 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;
   3. în plus, Curtea s-a pronunţat cu privire la problema lustraţiei în repetate rânduri, indicând necesitatea respectării unei juste proporţii între măsura luată şi scopul urmărit, precum şi caracterul previzibil al legii lustraţiei
3. Legea ar încălca dispoziţiile art. 1 alin. 3 şi 5 din Constituţie  – România este stat de drept, iar legea fundamentală este superioară ca forţă juridică celorlalte acte normative;
4. Legea ar încălca art. 4 din Constituţie (interzicerea discriminării), art. 8 (România este un stat pluralist), art. 15 alin. 2 (neretroactivitatea legii), art. 16 alin. 3 (funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate de cetăţenii români care au domiciliul în ţară), art. 29 (libertatea de opinie), art. 41 (dreptul la muncă), art. 45 (liberul acces la o activitate economică);
5. Legea ar încălca Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096/1996 referitoare la desfiinţarea moştenirii fostelor regimuri totalitare comuniste;
6. Legea ar încălca art. 2 şi 4 din Convenţia OIM privind nediscriminarea în muncă, precum şi art. 1 alin. 2 din Convenţia OIM privind politica de ocupare a forţei de muncă, cu privire la interzicerea discriminării în muncă;
7. Legea ar încălca şi dispoziţiile Cartei sociale europene revizuite, cu privire la asigurarea dreptului la muncă, fără deosebire după opinii politice.

Sintetizând criticile formulate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate, acestea ar putea fi structurate după cum urmează:

1. Legea ar aduce atingere dreptului de a fi ales, întrucât restrângerea exerciţiului acestui drept depăşeşte limitele fixate prin art. 53 din Constituţie;
2. Legea ar încălca art. 4 şi 16 din Constituţie (interzicerea discriminării), prin raportare la dreptul la muncă şi liberul acces la o activitate economică;
3. Legea ar nesocoti libertatea de asociere, libertatea de opinie, inviolabilitatea vieţii private, libertatea de exprimare.

Aceasta va fi structura urmărită şi în rândurile de mai jos.

3. Cu privire la încălcarea dreptului de a fi ales (art. 37 din Constituţie, art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului)

Potrivit autorilor sesizării de neconstituţionalitate, prin interdicţia instituită în sarcina persoanelor care au făcut parte din structurile de putere ale regimului comunist de a candida şi de a fi alese în funcţii elective publice, Legea lustraţiei ar aduce atingere dreptului constituţional şi convenţional de a fi ales. În acelaşi timp, potrivit autorilor sesizării, această restrângere a dreptului de a fi ales nu poate fi justificată nici prin perspectiva art. 53 din Constituţie (restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi).

Această susţinere ar putea fi combătută după cum urmează.

Astfel, dreptul de a alege şi de a fi ales nu este un drept absolut.

Potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cauza Zdanoka c. Lituaniei,

„Articolul 3 din Protocolul nr. 1 diferă de celelalte drepturi garantate prin Convenţie şi Protocoalele la aceasta, întrucât este redactat în sensul instituirii unei obligaţii a Înaltelor Părţi Contractante de a desfăşura alegeri care să asigure libera exprimare a opiniei poporului, iar nu în sensul instituirii unui anumit drept sau a unei anumite libertăţi. Totuşi, având în vedere lucrările pregătitoare ale Articolului 3 din Protocolul nr. 1 şi interpretarea acestui text în lumina prevederilor întregii Convenţii, Curtea a stabilit că această prevedere presupune, de asemenea, drepturi individuale, incluzând dreptul de a vota şi dreptul de a candida la alegeri (v. Mathieu-Mohin şi Clerfayt c. Belgiei, 2 Martie 1987, 46-51, Seria A, nr. 113).

Drepturile garantate prin Articolul 3 din Protocolul nr. 1 sunt cruciale pentru a stabili şi a menţine fundamentele unei democraţii efective şi semnificative, guvernate de domnia legii. Totuşi, aceste drepturi nu sunt absolute. Există posibilitatea unor „limitări implicite”, iar Statele Contractante au o marjă de apreciere în această privinţă. Curtea reaminteşte că această margine de apreciere este largă (…). Există numeroase modalităţi de a organiza şi a conduce sistemele electorale şi o mulţime de diferenţe, inter alia, în ceea ce priveşte dezvoltarea istorică, diversitatea culturală şi gândirea politică în cadrul Europei, pe care fiecare Stat Contractant le va avea în vedere în cadrul propriei sale viziuni democratice.”

Aşadar, potrivit Curţii, statele contractante se bucură de o largă marjă de apreciere în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales, marjă determinată de moştenirea lor istorică şi culturală, de nivelul de dezvoltare al sistemului democratic etc.

Acesta a fost, de altfel, şi considerentul pentru care numeroase state din fostul bloc sovietic au adoptat, după căderea regimului comunist totalitar, o serie de legi prin care au limitat accesul la funcţiile publice al acelor persoane care au făcut parte din structurile de putere ale fostelor regimuri totalitare. Potrivit Curţii, astfel de măsuri se încadrează în marja de apreciere pe care o au la dispoziţie statele contractante, cu condiţia ca limitările aduse drepturilor de a alege, respectiv de a fi ales să fie necesare şi proporţionale cu scopul pentru care ele au fost instituite.

În cauza Sidabras c. Lituaniei, Curtea a recunoscut că scopurile urmărite de legea lustraţiei lituaniană erau legitime, ele având în vedere protecţia securităţii naţionale, a ordinii publice, a bunăstării economice a ţării, a drepturilor şi libertăţilor celorlalte persoane. Scopul declarat al Legii lustraţiei este acela de a proteja morala publică, de a o purifica de influenţele comuniste. Or, acest scop este un scop legitim, recunoscut prin prevederile art. 53 din Constituţie, potrivit căruia:

„(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

De asemenea, se observă faptul că atât Constituţia, cât şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instituie cerinţa ca restrângerea adusă dreptului (de a alege şi de a fi ales) trebuie să fie una proporţională cu situaţia creată, trebuie să fie aplicată nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere dreptului sau libertăţii înseşi:

„Rămâne însă în sarcina Curţii să stabilească, în ultimă instanţă, dacă cerinţele articolului 3 din Protocolul nr. 1 au fost respectate; trebuie ca ea să se convingă de faptul că limitările aduse drepturilor de a alege şi de a fi ales nu limitează  exerciţiul acestor drepturi într-o asemenea măsură încât să aducă atingere chiar esenţei lor şi să le lipsească de eficienţă; trebuie să se mai convingă de faptul că limitările au fost impuse în vederea atingerii unui scop legitim; şi că mijloacele utilizate nu sunt disproporţionate.” (cauza Zdanoka c. Lituaniei)

Cu privire la dreptul de a fi ales, Curtea a statuat:

„Instituţiile Convenţiei au avut puţine ocazii să se pronunţe cu privire la o presupusă încălcare a dreptului individului de a candida la alegeri, adică cu privire la aspectul aşa-zis pasiv al drepturilor garantate prin articolul 3 din Protocolul nr. 1. În această privinţă, Curtea a subliniat că Statele Contractante se bucură de o libertate apreciabilă în ceea ce priveşte stabilirea regulilor constituţionale referitoare la statutul membrilor parlamentului, inclusiv la criteriile de eligibilitate a acestora. (…) Multiplicitatea situaţiilor prevăzute în Constituţii şi în sistemele electorale a numeroase State Membre ale Consiliului Europei demonstrează diversitatea de abordări posibile în această materie. Aşadar, potrivit articolului 3, orice sistem electoral trebuie să fie evaluat în lumina evoluţiei politice a statului în cauză.”

În acest context, Curtea a mai subliniat:

„… standardul de toleranţă nu împiedică o societate democratică să ia măsuri pentru a se proteja împotriva activităţilor care au drept scop să distrugă drepturile ori libertăţile stabilite prin Convenţie. Articolul 3 din Protocolul nr. 1, care consacră dreptul şi capacitatea individului de a influenţa compunerea organului legislativ, nu exclude aşadar restricţiile aduse drepturilor electorale ale unui individ care, de exemplu, a abuzat de o funcţie publică sau a cărui conduită a ameninţat să submineze domnia legii sau fundamentele democraţiei. (…)

Este de asemenea relevant să se noteze că Articolul 3 din Protocolul nr. 1 sau oricare altă prevedere din Convenţie nu împiedică, în principiu, Statele Contractante să introducă sisteme generale, prin măsuri legislative, prin care o anumită categorie sau un anumit grup de indivizi să fie trataţi în mod diferit de alţii, cu condiţia ca ingerinţa în drepturile unei categorii sau unui grup statutar să fie justificată în sistemul Convenţiei (…).

Rezultă din analiza de mai sus că, atât timp cât distincţia statutară este proporţională şi nediscriminatorie, cât priveşte întregul grup sau întreaga categorie vizată de legislaţie, sarcina instanţelor naţionale poate fi limitată la a stabili dacă un individ anume aparţine la categoria sau grupul în cauză. Cerinţa individualizării, a necesităţii supervizării, de către autorităţile judiciare naţionale, a proporţionalităţii restricţiei statutare, în lumina trăsăturilor caracteristice ale fiecărui caz în parte, nu este o condiţie prealabilă a compatibilităţii măsurii cu dispoziţiile Convenţiei.”

În această ultimă situaţie se regăsesc, în sistemul Legii lustraţiei, persoanele care au făcut parte din structurile de putere ale fostului regim comunist.

Cu privire la aceste categorii statutare, Curtea, în cauza Zdanoka c. Lituaniei, a reţinut:

„Conceptul de limitări implicite din cuprinsul Articolului 3 din Protocolul nr. 1 mai înseamnă faptul că nu se va aplica, de către Curte, testul tradiţional al necesităţii sau al nevoii sociale presante, folosite în contextul articolelor de la 8 la 11 din Convenţie. În examinarea măsurii în care este respectat Articolul 3 din Protocolul nr. 1, Curtea verifică în principal două cerinţe: dacă a existat arbitraritate sau o lipsă de proporţionalitate, şi dacă restrângerea a interferat cu libera exprimare a opiniei poporului. În această privinţă, marja largă de apreciere a Statelor Contractante a fost întotdeauna subliniată. În plus, Curtea a subliniat nevoia de a evalua orice sistem electoral în lumina evoluţiei politice a statului în cauză, cu concluzia că anumite caracteristici, inacceptabile în contextul unui anumit sistem, pot fi justificate în cadrul unui alt sistem.”

Aşadar, pentru a verifica dacă o limitare adusă dreptului de a fi ales, aparţinând unui grup de persoane, este compatibilă cu prevederile Constituţiei şi ale Convenţiei, este necesar să se cerceteze două condiţii:

• dacă limitarea a fost stabilită pe baze arbitrare sau în mod disproporţionat;
• dacă restrângerea adusă dreptului de a fi ales aduce atingere libertăţii de opinie.

Niciuna dintre aceste două condiţii nu este îndeplinită în cauza de faţă.

Astfel, Legea lustraţiei a înţeles să excludă de la exerciţiul unor funcţii publice o categorie de persoane determinată precis în cuprinsul articolului 1 – este vorba despre acele persoane care au făcut parte, în formele indicate de lege, din structurile de conducere ale regimului comunist. Raţiunea pentru care aceste persoane urmează a fi excluse de la conducerea statului este determinată de legăturile strânse avute în trecut cu un regim totalitar, caracterizat prin încălcarea sistematică a drepturilor omului şi a libertăţilor individuale. Aşadar, limitarea dreptului de a fi ales nu a fost stabilită pe baze arbitrare.

Apoi, prin limitarea adusă dreptului unei anumite categorii de persoane de a fi alese sau numite în funcţii publice, libertatea de opinie a fiecărui individ nu este afectată. Într-adevăr, această categorie de persoane este exclusă de la conducerea statului nu în urma cenzurării unei opinii exprimate în prezent, ci ca urmare a colaborării în trecut cu un stat totalitar, bazat pe nerecunoaşterea şi încălcarea drepturilor omului. Ca urmare a unei prezumţii de lipsă de fidelitate faţă de ţară, aceste persoane sunt excluse de la conducerea statului pe o perioadă limitată de timp, astfel încât să se asigure că nu vor perpetua, în cadrul unui stat democratic, atingerile aduse drepturilor omului.

Mai mult decât atât, restrângerea adusă dreptului de a fi ales este proporţională cu scopul urmărit, întrucât nu presupune înlăturarea pe o perioadă nedeterminată a persoanelor în cauză de la conducerea statului, ci doar pe o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ.

De asemenea, interdicţiile instituite prin Legea lustraţiei au în vedere exclusiv ocuparea unor funcţii de conducere din sectorul public, iar nu din sectorul privat.

4. Cu privire la existenţa unei discriminări (art. 4 şi 16 din Constituţie, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului)

O altă critică formulată de autorii sesizării este în sensul că, prin Legea lustraţiei, s-ar încălca principiul constituţional al interzicerii discriminării, prin aceea că, pe baza unor opinii politice, cetăţenii ar avea sau nu acces la anumite funcţii publice, încălcându-li-se astfel dreptul la muncă.

Aceste susţineri ar putea fi combătute după cum urmează.

Principiul interzicerii discriminării presupune aplicarea unui tratament juridic identic unor persoane aflate într-o situaţie identică. Per a contrario, atunci când subiectele de drept se regăsesc în situaţii juridice diferite, tratamentul juridic trebuie să fie unul diferit. În plus însă, chiar şi atunci când situaţia juridică este identică, legiuitorul poate aplica un tratament diferenţiat, sub condiţia ca, la baza acestei diferenţe de tratament, să existe o justificare rezonabilă şi obiectivă, şi să se asigure un raport de proporţionalitate între scopul urmărit şi măsura utilizată.

Astfel, într-adevăr, în Decizia nr. 866/2006, Curtea Constituţională a statuat în sensul că:

„principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare”.

În acelaşi sens este şi Decizia nr. 513/2006:

„principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod raţional şi obiectiv”.

Cu alte cuvinte, identitatea de situaţie juridică reclamă şi identitatea de tratament juridic. Însă, atunci când situaţia juridică nu este una identică, nici tratamentul juridic nu poate fi identic, întrucât aceasta ar echivala cu o discriminare.

În acelaşi sens este şi doctrina întemeiată pe practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, unde se susţine:

• „diferenţa de tratament devine discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenţie, numai atunci când autorităţile statale introduc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă” [subl.ns.] (Corneliu Bîrsan, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole. Vol. I. Drepturi şi libertăţi, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2005, pag. 901);

• „existenţa justificării unui tratament diferit pentru situaţii de acelaşi gen are a fi apreciată prin raportarea la scopul şi mijloacele utilizate cu privire la măsura luată, prin prisma principiilor care prevalează într-o societate democratică: o distincţie de tratament privitoare la un drept prevăzut de Convenţie nu trebuie numai să urmărească un scop legitim: art. 14 va fi încălcat şi atunci când rezultă cu claritate că nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit” [subl.ns.] (idem, pag. 903).

În cauza de faţă, persoanele care au făcut parte din structurile de conducere ale fostului regim comunist nu se regăsesc, în mod evident, în aceeaşi situaţie cu persoanele care nu au colaborat cu statul totalitar. Aşadar, accesul primei categorii de persoane la funcţii publice nu poate fi asigurat în aceleaşi condiţii cu cel al indivizilor care nu s-au făcut vinovaţi de încălcarea drepturilor omului. În primul caz, anumite restricţii pot fi impuse, pe perioade limitate, pentru a asigura fidelizarea foştilor colaboratori ai regimului totalitar faţă de valorile democratice. În acest sens, în cauza Sidabras c. Lituaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că cerinţa loialităţii unui angajat faţă de Stat este o cerinţă inerentă pentru a fi angajat în cadrul sistemului public, în vederea protejării interesului general al societăţii.

Aşadar, Legea lustraţiei nu instituie un regim juridic discriminatoriu, întrucât persoanele vizate de acest act normativ nu se regăsesc în aceeaşi situaţie cu persoanele care nu au colaborat cu vechiul stat totalitar.

În plus, chiar şi în ipoteza în care s-ar argumenta în sensul că aceste persoane se regăsesc în aceeaşi situaţie juridică, măsura impusă poate fi justificată prin prisma nevoii sociale de a împiedica accesul la funcţii publice a unor persoane care au dat dovadă de lipsă de loialitate faţă de drepturile omului şi valorile democraţiei.

Astfel, în practica sa, Curtea Constituţională a statuat:

„Diferenţierea de tratament juridic în cadrul aceleiaşi categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin raţiuni obiective şi rezonabile.” (Decizia nr. 228/2007)

Relevantă este şi Decizia nr. 100/2004:

„violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.”

În concluzie, pentru ca o diferenţă de tratament juridic aplicată unor persoane aflate în situaţii juridice identice sau analoage să nu fie considerată discriminatorie, este necesar ca această diferenţă să fie, pe de o parte, justificată obiectiv şi raţional, şi, pe de altă parte, să se găsească într-un raport de strictă proporţionalitate cu scopul urmărit.

Or, ambele condiţii sunt îndeplinite în cauză.

S-a arătat deja care este raţiunea obiectivă pentru care există diferenţă de tratament – necesitatea de a împiedica accesul la funcţii publice a unor persoane care au dat dovadă de lipsă de loialitate faţă de drepturile omului şi valorile democraţiei.

În plus, măsura este una proporţională cu scopul urmărit, întrucât limitarea accesului la funcţiile publice nu se face pe o perioadă nedeterminată, ci pe o perioadă precisă – de 5 ani de la intrarea în vigoare a Legii lustraţiei.

5. Cu privire la încălcarea libertăţii de asociere, a libertăţii de opinie, a libertăţii de exprimare şi a dreptului la viaţă privată (art. 40 şi 30 din Constituţie, art. 8, 10 şi 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului)

Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate apreciază că Legea lustraţiei ar aduce atingere libertăţii de asociere, libertăţii de opinie, libertăţii de exprimare şi dreptului la viaţă privată.

Aceste susţineri sunt nefundamentate.

Într-adevăr, prin niciun text din lege nu este limitat dreptul persoanelor de a se asocia ori de a-şi exprima în mod liber opinia. Nu sunt avute în vedere, de asemenea, aspecte legate de viaţa privată a unui individ, ci, dimpotrivă, numai aspecte legate de participarea acestuia la viaţa publică a societăţii, prin ocuparea unor funcţii publice.

Art. 1. – În sensul prezentei legi, au făcut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist:

a) persoana care a ocupat functii politice de conducere retribuite de Partidul Comunist Român, denumit în continuare PCR, în aparatul central, regional, raional sau judetean, după caz, al Partidului Muncitoresc Român, denumit în continuare PMR, al PCR, al Uniunii Tineretului Comunist, denumită în continuare UTC, al Uniunii Tineretului Muncitoresc, denumită în continuare UTM, membrii si membrii supleanti ai Comitetului Central al PCR/Comitetului Central al UTC;

b) persoana care a detinut calitatea de membru al Consiliului de Stat sau al Consiliului de Ministri, precum si cei care au avut calitatea de ministru secretar de stat, prim – adjunct si adjunct al ministrilor si al secretarilor de stat;

c) persoana care a detinut functia de prim-secretar, secretar al Comitetului judetean de partid, presedinte, prim – vicepresedinte si vicepresedinte al consiliilor populare judetene, prim – secretar si secretar al comitetelor judetene ale UTC, precum si persoanele care au detinut calitatea de membru al Comisiei Centrale de Revizie sau al Colegiului Central de partid al Comitetului Central al PCR;

d) persoana care a exercitat functia de activist în cadrul aparatului de propagandă al Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste la nivel central, regional, raional sau judetean, după caz, precum si directorii de editură,redactorii–sefi, redactorii–sefi adjuncti si secretarii generali de redactie ai

institutiilor de presă ale PMR, PCR, UTM si UTC din România la nivel national, regional, raional sau judetean, după caz;

e) persoana care a ocupat o functie de conducere în învătământul de partid, organizat si finantat de PCR, PMR, UTM si UTC;

f) persoana care a făcut parte din structurile organelor de Securitate si a colaborat cu Securitatea, ca politie politică, constatată ca atare de către organele în drept, potrivit legii;

g) persoana care a exercitat functia de presedinte sau presedinte al unei sectii a Tribunalului Suprem, de procuror general sau procuror general adjunct în cadrul unitătilor de procuratură, precum si persoana care a îndeplinit functia de secretar de partid în oricare dintre instantele

judecătoresti;

h) persoana care a ocupat functia de comandant, inspector sef sau inspector sef adjunct, la nivel central sau judetean, după caz, în cadrul inspectoratelor de militie, comandantii, adjunctii si ofiterii anchetatori din centrele de detentie politică si lagărele de muncă fortată, secretarii de partid, precum si ofiterii politici din cadrul acestor institutii;

i) persoana care a detinut calitatea de sef al unei misiuni diplomatice sau consulare românesti din străinătate;

j) persoana care a activat în cadrul directiilor politice si de învătământ ideologic din cadrul Ministerului Apărării Nationale, Ministerului de Interne si Departamentului Securitătii Statului;

Art. 2. – Persoana care se află în vreuna dintre situatiile prevăzute la art. 1 nu poate candida si nu poate fi numită pe o perioadă de 5 ani consecutivi de la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru următoarele demnităti si functii publice:

a) presedinte al României;

b) deputat, senator sau membru al Parlamentului European;

c) membru al Consiliului Superior al Magistraturii;

d) primar;

e) presedinte al consiliului judetean, consilier judetean sau consilier în Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consilier municipal, orăsenesc, comunal sau de sector al municipiului Bucuresti;

f) consilier prezidential sau consilier de stat în cadrul Administratiei Prezidentiale;

g) secretar general, secretar general adjunct, sef de departament sau director general ori director în serviciile Senatului ori ale Camerei Deputatilor;

h) membru al Guvernului, consilier de stat, secretar de stat, subsecretar de stat sau functii asimilate acestora, secretar general, secretar general adjunct în cadrul ministerelor sau autoritătilor administrative autonome, membru al Consiliului de administratie al Societătii Române de Televiziune si al Societătii Române de Radiodifuziune, precum si membru al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii;

i) consilier de conturi al Curtii de Conturi sau judecător al Curtii Constitutionale;

j) presedinte sau presedinte de sectie al Consiliului Legislativ;

k) Avocat al Poporului sau adjunct al acestuia;

l) membru în Consiliul de administratie sau în conducerea executivă a Băncii Nationale a României sau a altor bănci de stat;

m) membru în adunarea generală a actionarilor sau în consiliul de administratie al regiilor nationale, companiilor nationale si societătilor comerciale cu capital de stat, ca reprezentant al intereselor statului român;

n) presedinte sau vicepresedinte al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, procurori generali, prim – adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, procurori generali adjuncti, procuror sef si procuror sef adjunct ai Directiei Nationale Anticoruptie,

prim – procurori;

o) persoanele asimilate personalului corpului diplomatic si consular, cu functii de conducere în cadrul acestuia;

p) inspector general al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, prim – adjunct al acestuia, comandant, sef al statului major si adjunct al acestuia, ai unitătilor Jandarmeriei Române, inspectori sefi si inspectori sefi adjuncti la nivel central si local;

q) sef al Statului Major General al Armatei, adjunct si sef de directie în cadrul Statului Major General;

r) directori si directori adjuncti ai Serviciului de Protectie si Pază, ai Serviciului de Telecomunicatii Speciale, ai Serviciului Român de Informatii si Serviciului de Informatii Externe;

s) sefii agentiilor sau institutiilor de stat la nivel national, dacă aceste functii au fost obtinute prin numire;

s,) nu pot activa în cadrul institutelor finantate de stat pentru studierea istoriei, cercetarea totalitarismului si a crimelor comunismului, precum si a Revolutiei din decembrie 1989;

t) membru în conducerea Agentiei Nationale de Integritate;

t,) membru al Comisiei Europene, membru al Curtii de Conturi Europene, membru al Curtii de Justitie a Uniunii Europene, membru al Tribunalului si tribunalelor specializate ale Curtii de Justitie a Uniunii Europene, membru al Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Art. 3. –

(1) Persoana care îsi depune candidatura pentru una dintre functiile alese, prevăzute la art. 2, depune o declaratie olografă pe proprie răspundere, prin care precizează dacă s-a aflat într-una dintre situatiile prevăzute la art. 1.

(2) Declaratia pe proprie răspundere depusă de un candidat sau de o persoană aleasă într-una dintre functiile prevăzute la art. 2 este verificată la solicitarea Autoritătii Electorale Permanente. Aceasta din urmă solicită datele necesare Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii,

care în urma verificărilor efectuate întocmeste o notă de constatare. Actiunea în constatarea calitătii de persoană care a făcut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, ori contestatia împotriva notei de constatare, se solutionează de către Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti. Cererea se introduce în cel mult 5 zile de la aprobarea notei de contestare sau de la comunicarea acesteia. Instanta se pronuntă în termen de 5 zile, iar hotărârea acesteia poate fi atacată cu recurs în termen de 3 zile de la pronuntare, dacă părtile au fost prezente, sau în 3 zile de la comunicare. Hotărârea instantei, rămasă irevocabilă, se publică de îndată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. După rămânerea irevocabilă a hotărârii instantei de judecată prin care se constată calitatea de

persoană care a făcut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, mandatul persoanei alese sau numite încetează de drept. După rămânerea irevocabilă a hotărârii, după caz, Autoritatea Electorală Permanentă

sesizează, de îndată, parchetul de pe lângă judecătoria în a cărei rază teritorială îsi are domiciliu persoana respectivă.

(3) Pentru persoanele numite, sesizarea Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitătii, se realizează de către conducătorul autoritătii publice din care face parte persoana respectivă. Dispozitiile prevăzute de alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 4. –

(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana care exercită o functie sau o demnitate publică dintre cele prevăzute la art. 2 este obligată să depună la institutia la care îsi desfăsoară activitatea o declaratie olografă, pe proprie răspundere, prin care

să precizeze dacă s-a aflat într-una dintre situatiile prevăzute la art. 1.

(2) Persoana numită sau aleasă într-una dintre demnitătile prevăzute la art. 2 care din motive neîntemeiate nu a depus declaratia prevăzută la alin. (1) este demisă de drept sau, după caz, devine incompatibilă cu exercitarea functiei de demnitate publică, aleasă sau numită, la expirarea

termenului de 30 de zile.

Art. 5. – Prezenta lege nu se aplică persoanei care s-a aflat într-una dintre situatiile prevăzute la art. 1 înainte de a împlini vârsta de 18 ani.

Art. 6. –

(1) Prin derogare de la prevederile art. 4 alin. (2), persoana aleasă, aflată în vreuna dintre situatiile prevăzute în prezenta lege, îsi va continua mandatul până la expirarea acestuia.

(2) Exercitarea functiei pentru persoana numită aflată în una dintre situatiile prevăzute de prezenta lege încetează la 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1) si (2), termenul de 5 ani începe să curgă de la expirarea mandatului sau de la încetarea exercitării

functiei.

Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera Deputatilor în sedinta din 19 mai 2010, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

Roberta Alma Anastase

Comunitatea Evreilor din Timişoara

24 – 27 mai 2010

Contribuţia comunităţii evreieşti din Timişoara în domenii atât de variate precum economia, cultura, ştiinţa sau educaţia a condus la răspândirea reputaţiei acesteia dincolo de graniţele Banatului…

Centrul Cultural Francez Timişoara, Comunitatea Evreilor Timişoara şi JCC Timişoara s-au asociat pentru a omagia acest patrimoniu şi această memorie organizând în perioada 24 – 27 mai 4 seri axate pe cultura evreiască contemporană (expoziţie, spectacol, concert, film/dezbatere).

Cu invitaţi din Paris şi Bucureşti : Laureen Topalian, Maia Morgenstern, Isabelle Durin, Radu Captari, Octavian Mardari, Michaël Ertzscheid.

Intrarea este liberă la toate evenimentele.

PATRIMONIU EVREIESC TIMIŞOREAN

vernisaj pictură Laureen Topalian

Laureen Topalian este o artistă din Franţa, multiculturală prin dubla sa origine evreiască sefardă şi armeană. O dublă moştenire a unui lung drum de culturi mereu în mişcare, cu siguranţă convergente, care împacă în inima lor mai multe continente, ameninţate adesea de-a lungul cursului nesigur al istoriei. Această dublă moştenire cultivă, regenerează memoria şi transformă această artistă graficiană, absolventă a Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts (Şcoala Naţională Superioară de Arte Frumoase) din Paris, o personalitate artistică de un extraordinar rafinament.

Pentru a înţelege şi a absorbi perenitatea fină şi discretă şi în acelaşi timp îndărătnică emanată de opera sa, trebuie să ne rezervăm timp, să rărim pasul şi să ne oprim atenţia asupra desenelor şi gravurilor artistei.

Aceasta se exprimă în propria manieră, deschizându-ne ochii asupra patrimoniului pe cale de dispariţie a unui oraş de asemenea multicultural.

SEARĂ IDIŞ

Spectacol idiş cu Maia Morgenstern, Radu Captari şi Octavian Macarie

Expoziţie de vederi vechi „Sinagogi din Timişoara”

Limba evreilor ashkenazi, plină de tâlc, de înţelepciune şi umor, idişul are o savoare aparte. Pe de altă parte muzica kletzmer traduce în sunet sentimente profunde pe care le redă celor care îi împărtăşesc sensibilitatea… Marea actriţă Maia Morgenstern, alături de muzicienii Radu Captari şi Octavian Mardari, aduce în faţa publicului un spectacol de suflet. Memorie, bucurie, disperare se împletesc toate prin intermediul unor melodii care au animat generaţii de-a rândul. Sunt cântece devenite fără de vârstă şi fără de loc, cântece care ating inima celor care le înţeleg sau doar le intuiesc cuvintele.

În această seară Thomas Mochnacs ne propune la Sinagoga din Cetate o expoziţie de vederi vechi „Sinagogi din Timişoara”

ROMANTISM EBRAIC

Concert “Romantism ebraic” cu opere de Achron, Bloch, Bruch, Lalo, Sain-Saëns, Perlman, Williams interpretate de Isabelle DURIN (vioară) acompaniară la pian de Michaël ERTZSCHEID
În colaborare cu Facultatea de Muzică din Timişoara

“Muzica ebraică este direct legată de istoria poporului evreu, de rătăcirile, traumatismele şi durerile sale, într-un cuvânt de destinul său tragic. Aceasta mă trimite către o parte din identitatea mea şi mă atinge într-un mod cu totul deosebit. Aceşti compozitori au ştiut să îmbine în modul cel mai intim procedurile de compoziţie occidentale cântecelor idiş, muzicii liturgice sau ariilor de dans hasidic pe care au putut să le adune, realizând astfel o sinteză între muzica populară şi cea cultă, şi totuşi rămânând fideli rezonanţelor sufletului evreiesc. Sunt în felul lor ultimii martori ai unei lumi dispărute (Isabelle Durin) “.

PROIECŢIE DE FILM / DEZBATERE

“La petite Jérusalem” de Karin Albou

Descriere :

Periferia pariziană, în cartierul numit “La Petite Jérusalem” (Micul Ierusalim), deoarece aici au emigrat mulţi evrei.

Laura are 18 ani. Ea este împărţită între educaţia religioasă şi studiile sale de filosofie care o pasionează şi care îi oferă o altă viziune asupra lumii. În timp ce sora sa Mathilde încearcă să îşi reînvie cuplul, Laura sucombă primelor sale sentimente amoroase.

Această confruntare cu dorinţa le va bulversa certitudinile.

florian mihalcea lustratie

Cele 35 de organizaţii civice şi sindicale semnatare ale acestui comunicat o felicită pe doamna Roberta Anastase – preşedinta Camerei Deputaţilor, precum şi pe cei 203 deputaţii care au votat legea lustraţiei anticomuniste.

Meritul major este al doamnei Roberta Anastase.

Ca urmare, doamna Roberta Anastase a devenit, începând de astăzi, 19 Mai 2010, membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989.
Diploma va fi înmânată pe data de 13 iunie 2010, la dezbaterea despre 20 de ani de la fratricidul din 13-15 iunie 1990.

Cele 35 de organizaţii civice şi sindicale semnatare ale acestui comunicat  le propun colegilor lor din Societatea Timişoara şi din Grupul pentru Dialog Social ca doamna Roberta Anastase să fie printre laureaţii premiilor Societăţii Timişoara, respectiv al Grupul pentru Dialog Social, pentru anul 2010.

19 Mai 2010

Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte

Sorin Ilieşiu – autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.libertates.com/en/articles/40-appeal-for-the-condemnation-of-the-criminality-and-illegittimacy-of-communism.html

Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv

Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România – Octav Bjoza, Preşedinte

Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, Antonie Popescu, Dinu Gându, Romeo Mosoiu, Marius P.Clonda

Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte

Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara, dr.Traian Orban – Preşedinte Asociaţia Frontul Democratic Român – Petrişor Morar, Preşedinte

Fundaţia ‘Timişoara ‘89′, Petru Ilieşu -Preşedinte

Asociaţia 22 Decembrie 1989 Baia-Mare – Adiel Florian, Preşedinte

Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei – ofiţerii C.A.D.A.-1990

Fundaţia Culturală Memoria – filiala Argeş, prof.univ.Ilie Popa – Preşedinte

Fundaţia Icar, Dr. Camelia Doru – Preşedinte

Grupul de acţiune Noii Golani

Romanian-American Network Inc. NGO – Chicago, SUA – Steven V. Bonica – Preşedinte

Asociaţia Cives, Ioan Roşca – Preşedinte

Fundatia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Daniela Soros – Vicepreşedinte

Asociaţia Românilor din Australia, Mihai Maghiaru – Preşedinte

Organizaţia luptătorilor pentru apărarea drepturilor omului, I.Leşu – Preşedinte

Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte

Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte

Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte

Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte

L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte

Salut aici vointa politica a presedintei Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, aleasa, ca recunoastere a rolului jucat in acest act istoric,  membra de onoare a Asociatiei “21 Decembrie 1989”.  Acolo unde altii s-au impeidicat in tehnicisme marunte, blocand ceea ce chiar ei promisesera, Roberta Anastase si-a tinut cuvantul. Intr-un spatiu politic in care abjurarile nu contenesc, asemenea consecvente principiale merita pretuite cum se cuvine.  Salut curajul eroic al lui Doru Maries care, in pofida calomniilor, prostratiei si dezabuzarii din jur, a luptat pentru ca lustratia sa inceteze a fi doar un cuvant fara sens in Romania de azi.

Doresc sa accentuez aici faptul ca adoptarea Legii Lustratiei raspunde recomandarilor din Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste (text asumat de toti membrii Comisiei) unde, la capitolul III. Legislatie si justitie se cerea explicit:

- declararea crimelor si abuzurilor regimului comunist si in baza dovezilor existente, ca fiind crime impotriva umanitatii, in consecinta, imprescriptibile juridic.

– avand in vedere criminalitatea si nelegitimitatea regimului comunist, se impune adoptarea urgenta a legii lustratiei.

- desfiintarea prin lege a condamnarilor emise pe baza unor articole cu caracter politic facand parte din codurile penale din 1948, 1955 so 1968 cu modificarile ulterioare, tinand cont de neconstitutionalitatea continutului si a procedurii aplicarii lor, chiar fata de Constitutiile din 1948,

Evident ca PSD a fost contra (cu discrete exceptii).  Et pour cause. Vom vedea ce se va intampla in continuare. Partidul nomenklaturii apoplectice, am numit PSD, se va opune cu indrjire, pe toate caile, validarii legii. Dar ma indoiec ca vor reusi. La ora actuala, liderul PSD probeaza mari erori de orientate politica si ideologica. Asemeni lui Bogdan Olteanu care il eticheta candva pe Mircea Cartarescu drept “fascist”, Victor Ponta, admiratorul declarat al lui Ernesto “Che” Guevara si al lui Ion Iliescu,  arunca arunca acum invective similare impotriva lui Sebastian Lazaroiu si Sever Voinescu.    Exact ca in 1946, cand Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Vasile Luca, Miron Constantinescu, Iosif Chisinevschi, Leonte Rautu, Silviu Brucan si Sorin Toma ii atacau cu asemenea calomnii pe liderii partidelor democratice.  Cand retorica antifascista tinea loc de argument politic, ingaduindu-le comunistilor sa-si delegitimeze adversarii prin obsesiv abuz semantic.  Iata link-ul la replica usturatoare data de Sever Voinescu pe blogul sau:

http://severvoinescu.wordpress.com/2010/05/19/ponta-si-fascismul-meu/

Adoptarea Legii Lustratiei, chiar atat de tarziu, dovedeste ca trecutul nu este o alta tara, ca abulia morala nu poate fi prelungita la infinit.  Este interesanta reactia celor care, pana acum cateva saptamani ori chiar zile prevesteau esecul votarii in Camera Deputatilor. Experti ai despicarii firului in patru, dialecticieni de ocazie,  etern posaci si cautand pete-n soare, ne vor spune acum ca de fapt nici nu conteaza, ca simbolurile sunt fara valoare, moneda calpa, praf in ochi, etc Fie-ne permis sa mai credem, unii dintre noi, in rolul esential al simbolurilor in politica, in istorie, in viata umana. (VT)

“Am simtit nevoia sa-mi explic votul pentru ca sunt unul dintre cei care a votat pentru aceasta lege, desi sunt membru al PSD, si nu mi-e rusine cu acest lucru. In acest fel, prin Legea lustratiei, recunoastem ca in Romania a avut loc o Revolutie, si nu o cosmetizare a sistemului”, a declarat social-democratul Marian Saniuta dupa votul pe proiectul Legii lustratiei. De asemenea, au mai votat pentru adoptarea legii si deputatele PSD Doinita Chircu si Rodica Nassar.