Cuvânt înainte

(Societatea Timișoara, Proclamația de la Timișoara - șansa ratată a României?, Timișoara, Editura Timișoara, 2005, p.5-6)

 “Ne întrebați ce vrem aici/ Dar știe toată țara,
Noi susținem Punctul 8 / De la Timișoara”
(din “Imnul golanilor” – Piața Universității, 1990)

Societatea Timișoara a declarat anul 2005 - “anul lustrației”. Hotărârea noastră este de a avea, până la sfârșitul anului, o lege a lustrației aprobată în Parlament și promulgata de Președintele României. Nu suntem singuri în demersul nostru. Această carte este dovada. Prietenii noștri, cei care ne-au fost și ne sunt alături, sunt diferiți, ca vârstă, ca angajare politică, ca domeniu în care își desfășoară activitatea zilnică (politicieni, ziariști, militanți în cadrul societății civile, scriitori…). Ce ne unește este un text apărut în urmă cu 15 ani, în 13 puncte,  pe care l-am denumit, atunci, într-un început de martie ploios, “Proclamația de la Timișoara”. George Șerban venea la Societatea Timișoara cu un manuscris  al unui text care se află acum în păstrare la Muzeul Banatului. Au urmat zeci de mii de semnături și adeziuni, unii din semnatarii de atunci ai Proclamației fiind cei care astăzi sprijină proiectul nostru “2005 – anul lustrației”. Ne-am regăsit, cu mulți din cei care și-au așternut gândurile în această carte, în toate momentele importante ale luptei noastre împotriva umbrelor trecutului, umbre care rămân, din păcate, încă atât de reale: în perioada entuziastă de promovare a ideilor Proclamației, la constituirea “Alianței Naționale pentru susținerea Proclamației de la Timișoara”, la înființarea Alianței Civice, în Piața Universității… Cu timpul, solidaritatea noastră în jurul unei idei s-a transformat în prietenie. Suntem, in ciuda diferențelor dintre noi, o singură voce, atunci când afirmăm, reafirmăm, argumentăm sau clamăm în piețe -în momentele în care pana scriitorului nu mai este de ajuns pentru ca mesajul să străbată zidul ridicat, în jurul fiecăruia dintre noi, de chiar cei vizați de Punctul 8- necesitatea limpezirii societății românești. 
În această carte am adunat gânduri -simple gânduri- ale celor pe cere îi denumim cu mândrie Prietenii Societății Timișoara. Gânduri despre Revoluția română, despre Proclamația de la Timișoara, despre Timișoara, sau despre anevoiosul drum al României către democrație.
Este  Proclamația de la Timișoara  șansa pe care a avut-o sau o mai are, încă, România?
Este  o șansă ratată? Unde am greșit? Câteva răspunsuri există în paginile acestei cărți. Am constatat, însă, că semnele de întrebare adăugate de cei care au încercat să răspundă dilemelor noastre, sunt la fel de multe ca acum 15 ani, când, cu încredere, și, poate, naivitate, citeam și reciteam, celor care voiau, sau nu, să audă: “Proclamația de la Timișoara”.

Florian Mihalcea