Pictori sârbi la Salonul Vega al Societății Timișoara

miercuri 9 septembrie 2015

 Vineri, 11 septembrie 2015, începând cu ora 19.00, la Galeria ”Vega” a Societății Timișoara, în incinta Bastionului Theresia din Timișoara,  va  avea loc vernisarea expoziției realizată de pictori din Serbia, intitulată "Artiștii în libertate condiționată".


 Operele de artă ale colectivului "Zampa di Leone" vor fi disponibile publicului timișorean până în 21 septembrie 2015.

 Vor fi prezenți la Timișoara, în toată această perioadă, autorii  expoziției (pictorii Jelena Gorički și Vladimir Mojsijević).

 Potrivit domnului Slavko Timotijević, curatorul expoziției, "toți autorii lucrărilor din această expoziție sunt preocupați, în esență, de patologia socială și de efectele ei asupra aspectelor individuale ale realității; prin arta lor, ei redau patologia, amnezia și medicamentul, reprezentând un fel de avertizare, încercând totodată și o corecție a perioadei de tranziție sălbatică. În acest fel, arta lor devine o interfață între realitatea pe care societatea, în aspectul ei oficial, încearcă, pe de o parte, să o ascundă, iar pe de alta, într-un mod ciudat, chiar morbid, să o sprijine și să o dezvolte. În acest sens, rolul artiștilor devine semnificativ în încercarea de a  identifica și expune această practică. "

 La deschiderea expoziției multimedia, pe lângă autori (Jelena Gorički, Vladimir Mojsijević), va lua cuvântul  și curatorul expoziției, criticul de artă Slavko Timotijević.

 Până în prezent, expoziția a fost găzduită de mai multe orașe din Serbia.

 Mai mult despre eveniment la: https://www.facebook.com/events/511149859039928/

Societatea Timișoara

președinte, Florian Răzvan-Mihalcea


Sesiunea de Traininguri și Workshop-uri Gratuite “ONG+”

Rotaract Club Timisoara Ripensis va invita in data de sambata 27 Iunie 2015 la Bastion, sala Societatii Timisoara, incepand cu orele 10:00 la Sesiunea de Traininguri si Workshop-uri Gratuite “ONG+”.


Formatorii sesiunilor de training sunt doamnele Ada Gabor (United Way Timisoara) si Corina Răceanu (Institutul Intercultural Timisoara).

Evenimentul urmărește cresterea cunostintelor in domeniul managementului organizational, avand ca scop dezvoltarea capacitatii organizatorice a ONGurile din care participantii fac parte.

Atelierul nu vizează obținerea de profit, astfel că participarea la sesiunile evenimentului este gratutiă.

Plus-ul il reprezinta valoarea pe care proiectul ONG+ il aduce organizatiilor non guvernamentale aflate atat la nivel local cat si national, beneficiarele unor traininguri anuale, concentrate pe scrierea de proiecte, managementul proiectelor. Acestea au scopul de a imbunatati potentialul oricarui proiect pe care un anume ONG doreste sa il conceapa sau sa-l puna in practica.

Daca sunteti interesati sa participati la training-urile si workshop-urile ONG Plus, va invitam sa va inregistrati folosind urmatorul formular: http://goo.gl/forms/ztQePAUQIW

Partenerii noștri sunt iMAT Youth Development, Fundația Județeană pentru Tineret Timiș, Organizația pentru Educația Nouă, Institutul Român pentru Dezvoltarea Tineretului, Asociația Tineri Implicați în Dezvoltare, Interact Club Timișoara Ripensis, Omnipass, AT4T, Liga ETc, Gentleman Solutions, ARDOR Banat, Asociația Natura din România, Absolvire de la A la Z, Asociația Tineretul ONU Filiala Timișoara.

Pentru informații adiționale, contactați fără a ezita coordonatorul de proiect: Despi Adrian – președinte Rotaract Club Timișoara Ripensis - +40 727 116 669.




Societatea Timișoara în sărbătoare: 25 de ani de la citirea Proclamației

Timișoara, joi 12 martie 2015, de Andreea Vasilescu 

La salonul Vega al Societății Timișoara a avut loc întâlnirea prilejuită de cei 25 de ani trecuți de când s-au citit și lansat către țară, de la balconul Operei din Piața Victoriei, cele 13 puncte care constituie Proclamația de la Timișoara. În 11 martie 1990, o zi de duminică, un grup de intelectuali în frunte cu George Șerban a prezentat documentul care avea menirea de a arăta românilor calea de urmat pentru ca societatea românească să avanseze spre  un stat democratic. Proclamația de la Timișoara, locul unde a izbucnit Revoluția anticomunistă, reprezintă primul document programatic al Revoluției din 15-22 decembrie 1989.


Florian Mihalcea, președintele Societății Timișoara: „Revoluția din 1989 s-a încheiat poate acum”

„În ultimul timp, datorită repunerii pe rol a dosarului mineriadei din iunie 1990 a reapărut interesul pentru ceea ce a însemnat Piața Universității în istoria României. Acum că se împlinesc 25 de ani trebuie să spun că Proclamația de la Timișoara a fost cea care a generat de fapt Piața Universității. Ea s-a născut pentru a sprijini Proclamația de la Timișoara, în special Punctul 8. Era o perioadă pre-electorală, în care era foarte clar că oamenii nu vor vota în cunoștință de cauză, ci vor vota prinși în continuare de același sistem de propagandă comunistă. Piața Universității a vrut să trezească națiunea, iar Proclamația de la Timișoara este documentul oficial al Revoluției Române. Ceea ce conține ea sunt punctele care au reieșit din ceea ce s-a scandat pe străzile Timișoarei în zilele din decembrie 1989, este ceea ce voiau timișorenii. 
S-a văzut foarte clar în primele zile și luni ale anului 1990 că puterea de atunci nu voia să se oprească. Revoluția trebuia să continue, iar momentul Proclamației și momentul Pieței Universității sunt de fapt secvențe din Revoluția care a început din 16 decembrie și care s-a încheiat mult mai târziu, poate chiar acum, la 25 de ani, odată cu alegerea președintelui Klaus Iohannis și odată cu faptul că românii au realizat că justiția independentă este un fapt necesar. Faptul că Ion Iliescu va fi trimis în judecată este un lucru care poate să hotărască cu adevărat sfârșitul și înfăptuirea Revoluției Române”.

Lucian Vasile Sabo, membru fondator al Societății Timișoara: „Începutul  Ziarului și a Societății Timișoara...”

„Eu am militat puternic pentru Punctul 11 al Proclamației de la Timișoara, am fost pentru descentralizare. Dar să vorbim un pic despre cum a fost concepută Proclamația de la Timișoara. Documentul a însemnat o unire a mai multor idei. În 12 ianuarie 1990 a avut loc la București o confruntare între forțele neocomuniste, care puseseră mâna pe putere în București, în țară, și forțele de nuanță liberală, de democrație liberală. După aceea, în 13 ianuarie, în Cimitirul Eroilor din Timișoara familiile îndoliate au descoperit cele 10 victime ale Revoluției, nouă într-o groapă comună, una separat. Atunci, în 22 ianuarie, a fost o reacție, când un grup de intelectuali în frunte cu Ion Monoran, Vasile Popovici și Marcel Tolcea am mers la fostul ziar de partid, care era deja Renașterea Bănățeană. După două zile a apărut Ziarul Timișoara. Atunci s-a pus problema apariției Societății Timișoara pentru că nu exista legislație pentru apariția Ziarului Timișoara și, în general, pentru inițiativa privată. Primul președinte a fost Vasile Popovici, actualul ambasador în Portugalia. Ziarul și-a continuat activitatea, iar primii reprezentanți ai Societății Timișoara au fost regretatul Harald Zimmerman, Daniel Vighi și cu mine. Decizia judecătorească așa spune. George Șerban a venit la Societate și a propus această idee a Proclamației. Apoi a venit un domn să ne contacteze, știu că a venit cu Iosif Costinaș, să ne spună că Ion Iliescu vrea o întâlnire. De fapt o primă întâlnire am avut-o cu un domn numit Virgil Măgureanu care după două săptămâni a devenit directorul Serviciului Român de Informații, prieten bun al lui Iliescu. Noi nu știam asta atunci. Atunci George Șerban, Dorel Mihiț, Daniel Vighi și Vasile Popovici au mers la București la întâlnirea cu Ion Iliescu, care a vrut să-și negocieze poziția. Așa a început totul...”.

Prof. univ. dr. Marcel Tolcea, membru fondator Societatea Timișoara: „Dincolo de persoane rămâne principiul”

„Din anul 2000 încoace și, mai ales de trei-patru ani, de când DNA face curățenie prin clasa politică românească, se vede foarte clar că persoanele care au ditrus efectiv economia României sunt persoanele care erau «semnalizate» de Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara. 
Fără îndoială că atunci când se vorbește despre momentul din martie 1990 se vorbește și de George Șerban, care a fost creierul Proclamației. Vorbim despre această clipă necesară în care s-ar fi cuvenit ca cei care au nenorocit România timp de 40 de ani în comunism să facă pasul înapoi. Nu sunt foarte sigur că lucrul ăsta este democratic sau că ar fi putut fi pus în aplicare, dar sunt foarte sigur că dacă lucrurile ar fi stat așa, România ar fi arătat altfel”.

Adrian Cioroianu, istoric, membru de onoare al Societății Timișoara: „Legea Lustrației a fost un proiect intelectual”

„Nepunerea în practică a Punctului 8 al Proclamației înseamnă șansa ratată a României de a începe tranziția cu bine. Societatea Românească nu era pregătită. Proclamația a fost un document cu mult înaintat stării societății românești de atunci. Noi toți am sperat la mai mult, dar pe de altă parte direcția în care ne-am îndreptat a fost bună. Problema a fost viteza cu care am înaintat, viteza reformelor. Întotdeauna a existat o contradicție între viziunea intelectualilor asupra scoietății și societatea însăși. Rolul intelectualului este să dorească să ducă societatea într-o oarecare direcție, ori legea Lustrației la rândul ei a fost un proiect intelectual și nu unul politic. În corpul politic nu s-a dorit, nu a existat o dorință reală pentru aplicarea Punctului 8 a Proclamației. Timpul le rezolvă pe toate, oamenii despre care este vorba au ieșit prin vârstă din jocul politic, o bună parte dintre ei. Să sperăm că apropiere de UE va schimba si moravurile politicii de la noi”.

Ana Blandiana, scriitor, membru de onoare al Societății Timișoara: „Ne dăm seama azi cât de puternice erau forțele care se opuneau Proclamației”

„Nici nu îndrăznesc să mă gândesc cum ar fi fost istoria ultimilor noștri 25 de ani dacă Proclamația de la Timișoara, în loc să devină vers dintr-un cântec în Piața Universității, ar fi devenit legendă, mă refer mai ales la Punctul 8. Pot însă să mă gândesc cu seriozitate că Proclamația a fost prima încercare de a așeza într-o ecuație logică, aproape științifică, punctele care trebuie realizate pentru a se trece de la societatea totalitară la statul de drept. România a fost prima dintre țările din Est care a dat un asemena text teoretic și, în mod evident, marele merit este al lu George Șerban. La un an după, în 1991, în Cehia, s-a și votat legea lustrației. În mod evident, la acestă oră, problema noastră nu este să mai luptăm pentru a se vota o lege a lustrației, problema noastră este să ne întrebăm de ce, deși după nenumărate încercări ea a fost votată în Parlament, totuși nu a fost pusă în practică? Ne dăm seama astăzi cât de puternice erau forțele care i se opuneau. Dar, la această oră, problema este mult mai gravă, în sensul că nu are rost să mai luptăm, pentru că, prin trecerea timpului, cei care erau lustrabili sunt în curs de dispariție prin vârstă. Totuși ei și-au lăsat moștenire principiile și felul de a-și aranja carierele unora mai tineri decât ei. Clasa politică este alta la ora asta, formată din oameni tineri, care sunt identici celor care erau lustrabili, doar că nu mai sunt lustrabili. Faptul că la ora acesta se discută în mass media despre Punctul 8 cred că este efectiv benefic pentru societatea Românească”.

Teodor Mărieș, membru de onoare al Societății Timișoara: „România ar fi arătat cu totul altfel”

„Sigur, dacă Puncul 8 al Proclamției de la Timișoara s-ar fi pus în aplicare în primăvara anului 1990 România ar fi arătat cu totul altfel, mult mai bine. Activiștii de partid ar fi dispărut, cel puțin pentru o perioadă, din fruntea conducerii, ar fi dispărut niște rețele mafiote care erau formate din perioada regimului comunist, mafia lor din ‘45 până în ’89, era bine consolidată și din păcate s-au păstrat legăturile datorită faptului că au reușit să obțină funcții politice în statul român după 1989, atât activiștii de partid cât și o parte din Securitate. În Piața Universității s-a cerut reașezarea României în direcția Vest și ruptura din Uniunea Sovietică, rămasă încă în picioare. Unele instituții ale statului s-au reformat parțial, altele încă sunt întârziate, dar direcția este clară. Nu mai avem niciun dubiu că primirea noastră în UE și aderarea la NATO sunt linii care, probabil pentru următorii 50 ani, nimeni nu va impune altceva. Aceste structuri, așa cum funcționează ele, cu greutățile financiare pe care le întâmpină, din punct de vedere al justiției, al drepturilor omului, au o cu totul altă abordare decât a ceea ce a însemnat regimul comunist.  Exact astăzi, în urmă cu 25 de ani, am venit la Timișoara, la o zi după lansarea Proclamației, m-am întâlnit cu George Șerban, Doru Mihiț, Vasile Popovici și Daniel Vighi, cei patru lideri ai Proclamației. Atunci am semnat și mi-au spus: «Ești primul din provincie care semnezi Proclamația de la Timișoara». De atunci am rămas în relații bune, din păcate George nu mai este, îl regretăm. Ascociația 21 Decembrie este Ascociație soră cu Societatea Timișoara. Mereu ne-am completat, mereu ne-am ajutat și sper ca relațiile dintre noi să rămână la fel de bune, așa cum au fost în ultimii 25 de ani”.

Nicolae Robu, primarul Timișoarei: „Proclamația de la Timișoara este un document vizionar”

„În opinia mea, Proclamația de la Timisoara este un document excepțional, vizionar, un document care, dacă ar fi fost aplicat la vremea respectivă în integralitatea sa, pentru că o parte s-a pus în practică, evoluția României ar fi fost alta, pe o direcție mult mai bună. Întotdeauna am susținut Punctul 8 al Proclamației. 
Un moment de asemenea schimbare, cum a fost acela constând în Revoluția anticomunistă, necesită un regim special pentru o perioadă de tranziție. Cred că ar fi fost foarte potrivit ca, în cinci ani, să nu mai fie în funcții de conducere oameni care, chiar de bună credință presupunând că ar fi fost, aveau o anumită mentalitate, o anume formație, anumite obiceiuri de a conduce. Din păcate nu s-a aplicat Punctul 8 și asta a marcat negativ evoluția post revoluționară a României”.


Regionalizarea din perspectivă culturală și istorică, dezbătută la Timișoara

deBanat.ro, miercuri 28 mai 2013, de Andreea Rotar-Popovici



Ideea de regionalizare nu e nouă. A fost prinsă în Proclamaţia de la Timişoara din martie 1990 și s-a regăsit, marți după-amiază, în dezbaterea publică organizată de Societatea Timișoara. „Ostilitățile” au fost conduse de scriitorul Daniel Vighi, alături de care au stat oameni de cultură şi istorici din Timişoara și nu numai.
În anul 2000, o dezbatere din revista „Provincia”, purtată pe tema descentralizării între scriitori şi oameni de cultură din Cluj și Târgu Mureş, s-a dovedit mult mai radicală decât își propuseseră inițiatorii ei. Aceștia au fost considerați „intelectualii rătăciţi ai naţiunii” și li s-a cerut chiar arestarea de către cei care contestau, la vremea respectivă, o descentralizare după model german. „Acum, lucrurile sunt pe un făgaş bun şi vrem să ne alăturăm lor cu poziţiile pe care le-am avut atunci, pe care să le punem în dezbatere publică cu istorici, oameni de cultură, scriitori. Dimensiunea culturală este foarte importantă, sunt foarte importante capitalele regionale, sunt foarte importante parlamentele regionale şi e foarte importantă zona aceasta de solidaritate în jurul unor construcţii administrative. Încercăm să punem aceste lucruri în valoare”, spune Daniel Vighi.
Cei prezenți la dezbaterea de la Salonul Vega consideră totuși că, în momentul de față, punerea în practică rapid a regionalizării nu e un obiectiv realist. „Este târziu, dar nu numai pentru buget, ci și pentru rezervarea dimensităţii culturale istorice a României, o bogăție pe care noi nu o exploatăm. Suntem moldoveni, suntem olteni, suntem dobrogeni, într-una şi aceeaşi ţară, dar cu istorii diferite pe care trebuie să le cultivăm. Sunt lucruri frumoase, sunt lucruri care istoric contează”, mai spune vicepreședintele Societății Timișoara. În viitoarea regiune, o atenție deosebită trebuie acordată patrimoniului montan, dar și întoarcerii orașului Orșova acasă, adică în Banat. „Avem şi câteva note de atitudine civică: salvarea staţiunii Băile Herculane, care este o cauză a viitoarei regiuni, împreună cu alte câteva, Moneasa, Lipova, Buziaş, dar şi patrimoniul montan care trebuie apărat. Este, de asemenea ,problematica Orşovei, care a aparţinut istoric Banatului. A fost un referendum acum șase ani, la care majoritatea populaţiei a votat pentru revenire”, susține Vighi.
Ca o concluzie, scriitorii şi istoricii din zonă vor realiza un volum pe care îl vor înmâna autorităţilor locale. „O să facem un volum, o să îl lansăm în toamnă, prin care toate lucrurile acestea vor apărea şi le vom da tuturor primarilor, tuturor parlamentarilor şi consilierilor din regiunea vest. Mai mult nu putem face, că nu suntem autorităţi. Suntem oameni din lumea civilă”, a conchis Daniel Vighi.